Clostridium difficile - toxina A & B-cantitativ(fără mediu trs)

Descriere

Clostridium difficile, denumit în prezent și Clostridioides difficile, este o bacterie care poate coloniza intestinul și care, în anumite condiții, poate produce toxine responsabile de apariția diareei și a inflamației colonului.

Principalii factori de virulență sunt:

• toxina A – cu efect enterotoxic, contribuind la secreția de lichide și electroliți și la inflamația intestinală;
• toxina B – cu efect citotoxic important asupra celulelor mucoasei intestinale.

Infecția cu Clostridium difficile apare frecvent în timpul sau după administrarea unor antibiotice, deoarece modificarea florei intestinale normale poate favoriza multiplicarea bacteriei.

Determinarea toxinelor A și B în materiile fecale poate fi recomandată în cazul:

• diareei apoase, frecvente și persistente;
• diareei apărute în timpul sau după tratamentul cu antibiotice;
• diareei apărute după spitalizare sau contact recent cu servicii medicale;
• durerilor sau crampelor abdominale asociate diareei;
• febrei și simptomelor digestive sugestive pentru o infecție intestinală;
• suspiciunii de infecție cu Clostridium difficile.

Detectarea toxinelor în materiile fecale, în prezența simptomelor compatibile, susține diagnosticul unei infecții active cu Clostridium difficile.

Un rezultat negativ nu exclude complet infecția. Toxinele se pot degrada dacă proba nu este transportată sau păstrată corespunzător, iar concentrația acestora poate fi uneori prea mică pentru a fi detectată.

În cazul unei suspiciuni clinice persistente, medicul poate recomanda corelarea rezultatului cu GDH și/sau teste moleculare pentru Clostridium difficile, conform algoritmului de diagnostic utilizat.

Rezultatul trebuie interpretat întotdeauna în contextul simptomelor pacientului și al istoricului recent de tratament cu antibiotice.

Pregătire

Pentru această analiză nu este necesar repaus alimentar și nu este necesară o dietă specială.

Testarea este recomandată în principal pacienților care prezintă scaune diareice/neformate și simptome compatibile cu infecția.

Informați medicul dacă:

• urmați sau ați urmat recent un tratament cu antibiotice;
• ați fost spitalizat recent;
• ați avut anterior o infecție cu Clostridium difficile;
• utilizați laxative sau alte medicamente care pot provoca diaree;
• prezentați febră, dureri abdominale sau diaree persistentă.

Dacă utilizați laxative și apare diaree, discutați cu medicul despre momentul potrivit pentru efectuarea testului.

Nu întrerupeți tratamentele prescrise fără recomandarea medicului.

Testarea persoanelor fără simptome nu este recomandată de rutină, deoarece bacteria poate fi prezentă în intestin fără să provoace boală.

Recoltare

Proba necesară este reprezentată de materii fecale proaspăt emise, de preferat dintr-un scaun diareic/neformat.

Proba se recoltează într-un coprorecoltor steril, fără mediu de transport și fără conservanți.

Materiile fecale se elimină într-un recipient curat și uscat sau pe o suprafață adecvată pentru recoltare, fără contact cu apa din vasul de toaletă.

Cu ajutorul spatulei coprorecoltorului se transferă o cantitate suficientă de materii fecale în recipient. În cazul scaunelor lichide se recoltează câțiva mililitri de probă.

Evitați contaminarea probei cu:

• urină;
• apă din vasul de toaletă;
• hârtie igienică;
• detergenți sau dezinfectanți.

Recipientul se închide bine și se transportă la laborator cât mai repede posibil după recoltare.

Acest lucru este deosebit de important deoarece toxinele Clostridium difficile sunt instabile și se pot degrada la temperatura camerei, ceea ce poate determina rezultate fals negative.

Dacă transportul imediat nu este posibil, proba se păstrează refrigerată la 2–8°C, conform protocolului de recoltare și transport.

Pentru detalii despre pregătire, consultați Ghidul pacientului.

Prețul afișat este final și include TVA.