Clostridium difficile -Toxina A și B - test rapid

Descriere

Clostridium difficile, denumit în prezent și Clostridioides difficile, este o bacterie care poate coloniza intestinul și care, în anumite condiții, poate produce toxine responsabile de apariția diareei și a inflamației colonului.

Bacteria produce două toxine principale:

• toxina A, cu efect enterotoxic, care contribuie la inflamația mucoasei intestinale și la secreția de lichide și electroliți;
• toxina B, cu efect citotoxic important asupra celulelor mucoasei intestinale.

Infecția cu Clostridium difficile apare frecvent în timpul sau după administrarea unor antibiotice, deoarece acestea pot modifica flora intestinală normală și pot favoriza multiplicarea bacteriei.

Testul rapid pentru toxinele A și B este o analiză efectuată din materii fecale, care permite detectarea rapidă a toxinelor produse de Clostridium difficile.

Analiza poate fi recomandată în cazul:

• diareei apoase, frecvente și persistente;
• diareei apărute în timpul sau după administrarea antibioticelor;
• diareei apărute după o spitalizare recentă;
• durerilor sau crampelor abdominale asociate diareei;
• febrei asociate simptomelor digestive;
• suspiciunii clinice de infecție cu Clostridium difficile.

Un rezultat pozitiv pentru toxina A și/sau B, în prezența simptomelor caracteristice, susține diagnosticul de infecție activă cu Clostridium difficile.

Un rezultat negativ nu exclude complet infecția, deoarece cantitatea de toxină din probă poate fi redusă sau toxinele se pot degrada dacă proba nu este transportată și păstrată corespunzător.

Dacă simptomele sunt sugestive, iar testul rapid este negativ, medicul poate recomanda investigații suplimentare, precum determinarea antigenului GDH și/sau teste moleculare, în funcție de algoritmul de diagnostic utilizat.

Testul nu este recomandat de rutină persoanelor fără simptome și nici pentru verificarea vindecării după tratament.

Pregătire

Pentru această analiză nu este necesar repaus alimentar și nu este necesară o dietă specială.

Testarea este recomandată în principal în prezența scaunelor diareice/neformate și a simptomelor sugestive pentru infecție.

Informați medicul dacă:

• urmați sau ați urmat recent tratament cu antibiotice;
• ați fost spitalizat recent;
• ați avut anterior o infecție cu Clostridium difficile;
• utilizați laxative sau alte medicamente care pot determina diaree;
• prezentați febră, dureri abdominale sau diaree persistentă.

Utilizarea laxativelor poate influența evaluarea unei diarei suspecte de infecție cu Clostridium difficile. Dacă utilizați astfel de medicamente, informați medicul înainte de testare.

Nu întrerupeți tratamentele prescrise fără recomandarea medicului.

Recoltare

Proba necesară este reprezentată de materii fecale proaspăt emise, de preferat dintr-un scaun diareic/neformat.

Proba se recoltează într-un coprorecoltor steril, fără mediu de transport și fără conservanți.

Materiile fecale se elimină într-un recipient curat și uscat sau pe o suprafață adecvată pentru recoltare, fără contact cu apa din vasul de toaletă.

Cu ajutorul spatulei coprorecoltorului se transferă o cantitate suficientă de materii fecale în recipient.

Evitați contaminarea probei cu:

• urină;
• apă din vasul de toaletă;
• hârtie igienică;
• detergenți sau dezinfectanți.

Recipientul se închide bine și se transportă la laborator cât mai repede posibil după recoltare.

Transportul rapid este important deoarece toxinele Clostridium difficile sunt instabile și se pot degrada la temperatura camerei, ceea ce poate determina un rezultat fals negativ.

Dacă proba nu poate fi transportată imediat, aceasta se păstrează refrigerată la 2–8°C, conform indicațiilor primite de la laborator.

Pentru detalii despre pregătire, consultați Ghidul pacientului.

Prețul afișat este final și include TVA.