Coprocitograma

Descriere

Coprocitograma este o investigație microscopică a materiilor fecale utilizată pentru evaluarea reacției inflamatorii de la nivelul intestinului, în special în cazul unui sindrom diareic.

Prin examinarea microscopică a probei pot fi identificate elemente precum:

• leucocite, în special polimorfonucleare;
• eritrocite;
• mucus;
• alte elemente celulare prezente în materiile fecale.

În mod normal, materiile fecale conțin foarte puține sau nu conțin leucocite. Prezența unui număr crescut de leucocite poate sugera existența unui proces inflamator la nivelul tractului digestiv.

Coprocitograma poate fi recomandată în cazul:

• diareei acute;
• diareei persistente;
• scaunelor cu mucus sau sânge;
• febrei asociate cu diaree;
• durerilor sau crampelor abdominale asociate tulburărilor de tranzit;
• suspiciunii unei infecții intestinale cu caracter invaziv;
• evaluării diferențiale a unui sindrom diareic.

Prezența unui număr crescut de leucocite, în special împreună cu eritrocite și mucus, poate orienta către o diaree inflamatorie.

O astfel de reacție poate apărea în anumite infecții bacteriene intestinale, dar și în afecțiuni inflamatorii ale intestinului.

În schimb, unele gastroenterite virale și unele infecții produse prin mecanisme predominant toxigenice pot determina diaree apoasă cu puține elemente inflamatorii la examenul microscopic.

Coprocitograma este însă un test orientativ. Prezența leucocitelor nu identifică microorganismul care a produs infecția, iar absența lor nu exclude complet existența unei afecțiuni inflamatorii sau infecțioase.

În funcție de simptome și de rezultat, medicul poate recomanda investigații suplimentare, precum coprocultură, teste pentru toxine sau antigene microbiene, teste moleculare, calprotectină fecală ori alte investigații gastroenterologice.

Pregătire

Pentru coprocitogramă nu este necesar repaus alimentar și nu este necesară o dietă specială.

Este preferabil ca proba să fie recoltată înainte de începerea unui tratament antimicrobian, atunci când acest lucru este posibil și medicul nu a indicat altfel.

Înainte de recoltare, evitați, dacă nu există o recomandare medicală contrară:

• laxativele;
• supozitoarele;
• clismele;
• uleiurile minerale;
• medicamentele antidiareice administrate din proprie inițiativă.

Informați medicul dacă urmați sau ați urmat recent tratament cu antibiotice ori alte medicamente pentru simptome digestive.

Dacă ați efectuat recent o investigație gastrointestinală cu substanță de contrast pe bază de bariu, informați personalul medical înainte de recoltare.

Nu întrerupeți tratamentele prescrise fără recomandarea medicului.

Recoltare

Proba necesară este reprezentată de materii fecale proaspăt emise spontan.

Materiile fecale se elimină într-un recipient curat și uscat sau pe o suprafață adecvată pentru recoltare, fără contact cu apa din vasul de toaletă.

Se recoltează în coprorecoltor steril, fără mediu de transport și fără conservanți.

Dacă scaunul prezintă zone modificate, este recomandată recoltarea cu prioritate din porțiunile:

• cu mucus;
• mucopurulente;
• cu aspect sangvinolent.

În cazul scaunelor semiformate, se poate recolta o cantitate mică din mai multe zone ale bolului fecal.

În cazul scaunelor lichide, se recoltează aproximativ 2–3 mL de probă.

Evitați contaminarea materiilor fecale cu:

• urină;
• apă din vasul de toaletă;
• hârtie igienică;
• detergenți sau dezinfectanți.

Recipientul se închide bine și se transportă la laborator cât mai repede posibil după recoltare.

Examinarea rapidă este importantă deoarece leucocitele din materiile fecale se pot degrada în timp, ceea ce poate influența rezultatul.

Dacă transportul imediat nu este posibil, proba se păstrează refrigerată la 2–8°C, conform protocolului laboratorului.

Pentru detalii despre pregătire, consultați Ghidul pacientului.

Prețul afișat este final și include TVA.