IgE specific la Claritromicina(c170)
Descriere
Analiza IgE specifice pentru claritromicină (c170) urmărește identificarea anticorpilor de tip imunoglobulină E (IgE) care ar putea fi implicați în anumite reacții alergice imediate la acest antibiotic.
Claritromicina este un antibiotic din clasa macrolidelor, utilizat în tratamentul anumitor infecții bacteriene respiratorii, ORL, cutanate și al altor infecții, în funcție de indicația medicală. Poate fi inclusă și în scheme de tratament pentru infecția cu Helicobacter pylori, în asociere cu alte medicamente.
Claritromicina acționează prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene, împiedicând multiplicarea bacteriilor sensibile.
La unele persoane, administrarea claritromicinei poate determina reacții adverse sau reacții de hipersensibilitate. Nu toate manifestările apărute în timpul tratamentului reprezintă alergii, iar mecanismele reacțiilor pot fi diferite.
Alergia imediată la claritromicină
Reacțiile alergice imediate la macrolide sunt relativ rare. Atunci când sunt mediate prin IgE, acestea pot apărea în primele minute până la aproximativ una-două ore după administrarea antibioticului, deși intervalul poate varia.
Manifestările pot include:
Urticarie – apariția unor leziuni cutanate reliefate, însoțite de mâncărimi;
Angioedem – umflarea buzelor, pleoapelor, limbii sau feței;
Înroșirea pielii și mâncărimi generalizate;
Tuse, respirație șuierătoare sau dificultăți respiratorii;
Senzație de constricție la nivelul gâtului;
Amețeli sau scăderea tensiunii arteriale.
În cazurile severe poate apărea anafilaxia, o reacție alergică sistemică ce necesită intervenție medicală imediată.
Totuși, apariția acestor manifestări după administrarea claritromicinei nu demonstrează automat un mecanism mediat prin IgE.
Reacțiile de hipersensibilitate întârziată
Unele reacții la claritromicină pot apărea la mai multe ore sau zile după începerea tratamentului.
Acestea pot include:
Erupții cutanate maculopapulare;
Roșeață și mâncărimi ale pielii;
Erupții cutanate extinse;
Alte manifestări de hipersensibilitate întârziată.
Multe dintre aceste reacții sunt asociate unor mecanisme imunologice celulare, care nu implică anticorpi IgE.
În cazuri rare, medicamentele pot determina reacții cutanate severe, care necesită evaluare medicală urgentă.
Determinarea IgE specifice față de claritromicină nu diagnostichează reacțiile alergice întârziate.
Diferența dintre alergie și reacțiile adverse nealergice
Claritromicina poate determina și reacții adverse care nu au un mecanism alergic.
Printre acestea se numără:
Greață;
Dureri sau disconfort abdominal;
Diaree;
Modificarea percepției gustului, inclusiv apariția unui gust amar sau metalic.
Aceste manifestări sunt cunoscute în timpul tratamentului cu claritromicină și nu indică, prin ele însele, alergie la antibiotic.
De asemenea, claritromicina poate prezenta interacțiuni cu alte medicamente și poate influența ritmul cardiac la anumite persoane susceptibile. Aceste efecte nu sunt evaluate prin determinarea IgE specifice.
Reactivitatea încrucișată cu alte antibiotice macrolide
Claritromicina aparține aceleiași clase de antibiotice ca eritromicina și azitromicina.
Claritromicina și eritromicina prezintă asemănări structurale importante, iar între antibioticele macrolide au fost descrise reacții de hipersensibilitate încrucișată.
Totuși, alergia la claritromicină nu înseamnă automat alergie la toate antibioticele macrolide.
Unele persoane pot reacționa la un anumit antibiotic și pot tolera un alt medicament din aceeași clasă.
Alegerea unui antibiotic alternativ trebuie realizată de medic, în funcție de istoricul reacției și de rezultatele evaluării alergologice.
Limitările determinării IgE specifice
Spre deosebire de testarea unor alergeni alimentari sau respiratori, determinarea IgE specifice față de claritromicină nu reprezintă o metodă serologică suficient standardizată și validată clinic pentru confirmarea sau excluderea alergiei la acest antibiotic.
Testele serologice pentru alergia la macrolide au o utilitate diagnostică limitată, iar disponibilitatea și performanțele lor depind de metoda utilizată.
Din acest motiv:
Un rezultat pozitiv nu confirmă, în mod independent, diagnosticul de alergie la claritromicină.
Un rezultat negativ nu exclude alergia imediată.
Testul nu identifică reacțiile de hipersensibilitate întârziată.
Testul nu diferențiază alergia de reacțiile adverse neimunologice.
Rezultatul nu permite estimarea severității unei eventuale reacții la o administrare ulterioară.
Evaluarea alergologică
Diagnosticul unei posibile alergii la claritromicină se bazează în principal pe istoricul clinic și pe caracteristicile reacției.
Medicul alergolog urmărește:
Denumirea exactă a antibioticului administrat;
Doza și durata tratamentului;
Intervalul dintre administrare și apariția simptomelor;
Tipul și severitatea manifestărilor;
Eventualele reacții anterioare la alte antibiotice macrolide;
Alte medicamente administrate în aceeași perioadă.
În funcție de situație, medicul alergolog poate recomanda investigații suplimentare. Testele cutanate pentru macrolide au, de asemenea, limitări de standardizare.
Atunci când este indicat și nu există contraindicații, diagnosticul poate fi clarificat printr-un test de provocare medicamentoasă supravegheată, efectuat exclusiv în condiții medicale adecvate.
Acesta nu trebuie efectuat în afara unui cadru medical specializat.
Pregătire
Pentru determinarea IgE specifice față de claritromicină nu este necesar repaus alimentar.
Tratamentul cu antihistaminice nu influențează, în mod obișnuit, determinarea anticorpilor IgE din sânge și nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.
Pacientul trebuie să informeze medicul despre:
Denumirea antibioticului administrat, doza și durata tratamentului;
Intervalul dintre administrarea claritromicinei și apariția simptomelor;
Manifestările prezentate și durata acestora;
Eventualele reacții anterioare la eritromicină, azitromicină sau alte antibiotice;
Alte medicamente administrate în aceeași perioadă;
Data ultimei reacții suspectate.
Nu este necesară administrarea claritromicinei înaintea recoltării. Persoanele care au prezentat reacții de hipersensibilitate nu trebuie să reia administrarea antibioticului pentru a verifica apariția simptomelor.
În cazul unei reacții recente, momentul investigațiilor alergologice trebuie stabilit împreună cu medicul specialist.
Recoltare
Analiza se efectuează din sânge venos
Prețul afișat este final și include TVA.