IgE specific la cod de Atlantic (f3)

Descriere

Analiza IgE specifice pentru cod de Atlantic (Gadus morhua, f3) urmărește identificarea anticorpilor de tip imunoglobulină E (IgE) îndreptați împotriva proteinelor alergene prezente în această specie de pește.

Codul de Atlantic este un pește marin din familia Gadidae, consumat frecvent proaspăt, congelat, sărat, afumat sau ca ingredient în diverse preparate alimentare.

Alergia la cod face parte din categoria alergiilor alimentare la pește și poate apărea atât la copii, cât și la adulți. La unele persoane, aceasta persistă pe termen lung.

Reacțiile alergice pot fi declanșate de consumul peștelui și, în anumite situații, de inhalarea particulelor proteice eliberate în timpul preparării termice sau de contactul direct cu peștele.

Principalele proteine alergene ale codului de Atlantic

Una dintre cele mai importante proteine implicate în alergia la cod este parvalbumina, o proteină prezentă în musculatura peștilor.

Componenta alergenică majoră a codului de Atlantic este cunoscută sub denumirea Gad m 1.

Parvalbumina prezintă o stabilitate relativ crescută la temperaturi ridicate și la digestie. Din acest motiv, prepararea termică nu elimină în mod sigur potențialul alergenic al codului.

În afara parvalbuminei, și alte proteine pot contribui la sensibilizarea alergică, inclusiv enolaza și aldolaza.

Importanța clinică a fiecărei proteine diferă de la o persoană la alta.

Analiza f3 utilizează un extract alergenic din codul de Atlantic și nu identifică separat anticorpii IgE față de fiecare componentă moleculară.

În anumite situații, medicul alergolog poate recomanda testarea unor componente alergene pentru clarificarea profilului de sensibilizare.

Manifestările alergiei la cod de Atlantic

La persoanele alergice, consumul codului poate determina manifestări precum:

• Mâncărimi sau furnicături la nivelul buzelor, limbii și cavității bucale;

• Urticarie – apariția unor leziuni cutanate reliefate, însoțite de mâncărimi;

• Angioedem – umflarea buzelor, pleoapelor, limbii sau feței;

• Greață, dureri abdominale, vărsături sau diaree;

• Tuse, respirație șuierătoare sau dificultăți respiratorii;

• Senzație de constricție la nivelul gâtului;

• Amețeli sau scăderea tensiunii arteriale.

În cazurile severe poate apărea anafilaxia, o reacție alergică sistemică ce necesită intervenție medicală imediată.

Reacțiile alergice imediate apar, de regulă, în primele minute până la aproximativ două ore după consumul alimentului responsabil, deși intervalul poate varia.

Intensitatea reacției poate depinde de sensibilitatea individuală, de cantitatea consumată și de alți factori asociați.

Reactivitatea încrucișată cu alte specii de pește

Parvalbuminele prezente în diferite specii de pește au structuri asemănătoare, ceea ce poate determina reactivitate încrucișată.

Astfel, persoanele alergice la cod pot prezenta sensibilizare și la alte specii, precum:

• Merluciu;

• Șalău;

• Crap;

• Hering;

• Somon;

• Ton.

Totuși, alergia la cod nu înseamnă automat alergie clinică la toate speciile de pește.

Unele persoane pot reacționa la mai multe specii, în timp ce altele pot tolera anumite tipuri de pește.

Diferențele dintre proteinele alergene și concentrația acestora pot influența reactivitatea individuală.

Identificarea speciilor tolerate trebuie realizată prin evaluare alergologică, fără încercări de reintroducere pe cont propriu după reacții sugestive.

Diferența dintre alergia la pește și alergia la fructe de mare

Peștii, crustaceele și moluștele aparțin unor grupe zoologice diferite și prezintă proteine alergene distincte.

În alergia la pește, parvalbumina reprezintă unul dintre principalii alergeni.

În schimb, în alergia la crustacee, precum creveții, un alergen important este tropomiozina.

Din acest motiv, alergia la cod nu confirmă automat alergia la creveți, scoici sau alte fructe de mare.

Totuși, pot exista alergii alimentare asociate, iar riscul de contact încrucișat în timpul preparării alimentelor trebuie luat în considerare.

Reacțiile la vaporii și aerosolii rezultați din prepararea peștelui

La persoanele cu alergie la pește, inhalarea particulelor proteice eliberate în timpul fierberii sau prăjirii poate provoca uneori manifestări respiratorii.

Acestea pot include:

• Tuse;

• Strănut;

• Congestie nazală;

• Respirație șuierătoare;

• Dificultăți respiratorii.

Aceste reacții sunt diferite de simpla percepere a mirosului de pește. Mirosul, în sine, nu este echivalent cu expunerea la proteinele alergene, însă în timpul preparării pot fi eliberate particule care conțin astfel de proteine.

Diferența dintre alergia la cod și intoxicațiile alimentare

Nu toate reacțiile apărute după consumul de pește sunt determinate de alergie.

Peștele alterat sau păstrat în condiții necorespunzătoare poate provoca intoxicații alimentare.

De asemenea, anumite specii de pește pot fi implicate în intoxicația histaminică, cunoscută și sub denumirea de scombroidoză.

Aceasta poate determina manifestări asemănătoare unei reacții alergice, precum înroșirea pielii, cefalee, palpitații sau tulburări digestive, dar nu reprezintă o alergie mediată prin IgE.

Determinarea IgE specifice față de cod nu diagnostichează intoxicațiile alimentare sau reacțiile nealergice la pește.

Interpretarea rezultatului

Determinarea IgE specifice față de codul de Atlantic este utilizată în investigarea suspiciunii de alergie alimentară la această specie de pește.

Un rezultat pozitiv indică sensibilizare imunologică față de una sau mai multe proteine prezente în extractul de Gadus morhua, dar nu confirmă singur existența unei alergii alimentare cu manifestări clinice.

Un rezultat negativ reduce probabilitatea unei alergii mediate prin IgE, dar nu o exclude complet atunci când istoricul clinic este sugestiv.

Nivelul anticorpilor IgE specifici poate contribui la estimarea probabilității unei alergii clinice, însă interpretarea depinde de istoricul pacientului și de metoda utilizată.

Valoarea IgE specifice nu permite estimarea individuală a severității unei eventuale reacții alergice.

În anumite situații, medicul alergolog poate recomanda testarea altor specii de pește sau a unor componente moleculare.

Atunci când diagnosticul rămâne neclar, poate fi luată în considerare o provocare alimentară orală, efectuată exclusiv sub supraveghere medicală și după evaluarea riscurilor.

Pregătire

Pentru determinarea IgE specifice față de codul de Atlantic nu este necesară o pregătire specială sau repaus alimentar.

Tratamentul cu antihistaminice nu influențează, în mod obișnuit, determinarea anticorpilor IgE specifici din sânge și nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.

Pacientul trebuie să informeze medicul despre:

• Reacțiile apărute după consumul codului sau al altor specii de pește;

• Intervalul dintre consum și apariția simptomelor;

• Cantitatea aproximativă consumată și modul de preparare;

• Eventualele reacții apărute în timpul manipulării sau preparării peștelui;

• Alergiile alimentare cunoscute;

• Antecedentele de reacții alergice severe;

• Tratamentele medicamentoase administrate.

Nu este necesar consumul de cod înaintea recoltării. Persoanele care au prezentat reacții alergice nu trebuie să încerce reintroducerea alimentului pentru a provoca simptome.

Analiza poate fi efectuată și în cazul pacienților care evită consumul de pește.

Recoltare

Analiza se efectuează din sânge venos

Prețul afișat este final și include TVA.