Rickettsia Conorii Ac IgG + IgM
Descriere
Analiza pentru determinarea anticorpilor IgG și IgM anti-Rickettsia conorii este un test serologic utilizat pentru investigarea infecției cu bacteria Rickettsia conorii, agentul etiologic al febrei butonoase mediteraneene, o boală infecțioasă transmisă prin mușcătura căpușelor infectate.
Rickettsia conorii este o bacterie intracelulară care afectează în principal celulele ce căptușesc vasele de sânge, provocând inflamația acestora.
Infecția este transmisă în special prin căpușa câinelui, Rhipicephalus sanguineus, și apare mai frecvent în regiunile cu climat cald, inclusiv în zona mediteraneeană și în anumite regiuni din România.
Manifestările clinice ale infecției pot include:
Febră cu debut brusc;
Frisoane și dureri de cap;
Dureri musculare și articulare;
Stare generală alterată și oboseală;
Erupție cutanată cu pete sau papule, care poate afecta inclusiv palmele și tălpile;
Leziune caracteristică la locul mușcăturii de căpușă, denumită escara de inoculare sau „pată neagră”;
Mărirea ganglionilor limfatici din apropierea locului mușcăturii.
În unele cazuri, infecția poate evolua cu manifestări severe, în special la persoanele în vârstă sau la cele cu afecțiuni cronice.
Testul urmărește identificarea a două clase de anticorpi:
Anticorpi IgM – pot apărea în cursul infecției recente, însă un rezultat pozitiv izolat nu confirmă infecția activă, din cauza posibilității unor reacții nespecifice;
Anticorpi IgG – apar în cadrul răspunsului imun și pot persista o perioadă îndelungată după infecție.
Analiza poate fi recomandată pentru:
Investigarea febrei apărute după o posibilă mușcătură de căpușă;
Evaluarea pacienților cu erupție cutanată și simptome sugestive pentru o infecție rickettsiană;
Investigarea prezenței unei escare de inoculare;
Evaluarea persoanelor care au călătorit în regiuni în care febra butonoasă mediteraneeană este întâlnită;
Completarea investigațiilor în cazul unui sindrom febril cu origine neprecizată;
Confirmarea serologică retrospectivă a unei infecții suspectate clinic.
Anticorpii pot lipsi în primele zile de boală. În cazul unei suspiciuni clinice persistente, medicul poate recomanda repetarea testării după aproximativ 2–4 săptămâni, pentru compararea nivelului anticorpilor.
Un rezultat serologic negativ obținut precoce nu exclude infecția. De asemenea, anticorpii pot prezenta reacții încrucișate cu alte specii de Rickettsia din grupul febrelor pătate.
Diagnosticul se stabilește prin corelarea simptomelor, istoricului de expunere și investigațiilor de laborator. În anumite situații, pot fi utilizate și teste moleculare pentru identificarea ADN-ului bacterian.
În cazul unei suspiciuni clinice importante, tratamentul nu trebuie amânat până la obținerea rezultatelor serologice.
Pregătire
Pentru determinarea anticorpilor IgG și IgM anti-Rickettsia conorii, nu este necesară, în general, o pregătire specială.
Se recomandă:
Recoltarea poate fi efectuată în orice moment al zilei;
Nu este obligatoriu repausul alimentar, dacă laboratorul nu indică altfel;
Consumul de apă este permis înaintea recoltării;
Nu este necesară modificarea alimentației obișnuite;
Tratamentele prescrise se continuă conform recomandărilor medicului.
Pacientul trebuie să informeze medicul despre:
Data aproximativă a debutului simptomelor;
Posibile mușcături de căpușă;
Prezența unei leziuni cutanate la locul mușcăturii;
Apariția febrei sau a erupțiilor cutanate;
Călătorii recente în regiuni cu risc de infecții transmise prin căpușe;
Tratamente antibiotice administrate;
Investigații anterioare pentru infecții rickettsiene.
Momentul recoltării este important, deoarece anticorpii pot deveni detectabili abia după un interval de la debutul infecției.
Nu se întrerupe tratamentul antibiotic sau orice alt tratament prescris fără recomandarea medicului.
Recoltare
Se recoltează sânge venos
Prețul afișat este final și include TVA.