Timp Quick și INR
Descriere
Timpul Quick, cunoscut și sub denumirea de timp de protrombină (PT), este o analiză de laborator utilizată pentru evaluarea capacității sângelui de a coagula prin intermediul căii extrinseci și al căii comune a coagulării.
Testul măsoară timpul necesar formării unui cheag de fibrină după adăugarea unor reactivi specifici în plasma pacientului.
Determinarea reflectă activitatea mai multor factori ai coagulării, în special factorii I (fibrinogen), II (protrombină), V, VII și X.
INR (International Normalized Ratio) este un indicator standardizat, calculat pe baza timpului de protrombină, care permite compararea rezultatelor obținute prin metode și în laboratoare diferite.
Analiza este utilizată în special pentru monitorizarea tratamentului cu anticoagulante antagoniste ale vitaminei K, precum warfarina sau acenocumarolul.
Testul poate fi recomandat pentru:
Monitorizarea tratamentului anticoagulant cu warfarină sau acenocumarol;
Investigarea tulburărilor de coagulare;
Evaluarea pacienților cu sângerări neobișnuite sau prelungite;
Investigarea unor afecțiuni hepatice;
Evaluarea suspiciunii de deficit de vitamina K;
Investigarea unor deficite ale factorilor de coagulare;
Evaluarea hemostazei înaintea anumitor intervenții medicale, atunci când există indicație clinică;
Monitorizarea unor afecțiuni care influențează sinteza factorilor de coagulare.
Un timp Quick prelungit și un INR crescut indică faptul că sângele coagulează mai lent prin mecanismele evaluate de acest test.
Aceste modificări pot apărea în:
Tratamentul cu anticoagulante antagoniste ale vitaminei K;
Deficitul de vitamina K;
Afecțiuni hepatice care reduc sinteza factorilor de coagulare;
Deficite congenitale sau dobândite ale unor factori de coagulare;
Coagularea intravasculară diseminată;
Alte tulburări ale hemostazei.
Un INR crescut nu indică întotdeauna o problemă medicală, deoarece la pacienții care urmează tratament anticoagulant acesta poate reprezenta obiectivul terapeutic.
Pentru majoritatea indicațiilor de tratament cu antagoniști ai vitaminei K, intervalul terapeutic urmărit este INR 2,0–3,0. În anumite situații, precum unele proteze valvulare mecanice, medicul poate stabili un interval diferit.
La persoanele care nu urmează tratament anticoagulant, INR este, în general, apropiat de 1, iar intervalul de referință este stabilit de laborator.
Un INR normal nu exclude toate tulburările de coagulare, deoarece testul nu evaluează complet toate mecanismele hemostazei.
Pregătire
În general, nu este necesar repaus alimentar.
Pentru pacienții aflați sub tratament anticoagulant, este important ca recoltările succesive să fie efectuate în condiții cât mai constante.
Pacientul trebuie să informeze medicul despre:
Administrarea anticoagulantelor, precum warfarina, acenocumarolul, heparina sau anticoagulantele orale directe;
Doza și ora ultimei administrări a tratamentului anticoagulant;
Utilizarea antibioticelor, antiinflamatoarelor sau a altor medicamente;
Administrarea suplimentelor alimentare și a produselor pe bază de plante;
Modificările recente ale alimentației;
Afecțiunile hepatice cunoscute;
Antecedentele de sângerări sau tromboze.
La pacienții tratați cu antagoniști ai vitaminei K, modificările importante ale aportului alimentar de vitamina K pot influența INR-ul.
Se recomandă menținerea unui consum relativ constant de alimente bogate în vitamina K, precum legumele cu frunze verzi, fără eliminarea acestora din alimentație.
Anumite medicamente și suplimente pot interacționa cu tratamentul anticoagulant și pot modifica rezultatul.
Nu se întrerupe și nu se modifică doza anticoagulantului fără recomandarea medicului.
Recoltare
Se recoltează sânge venos
Prețul afișat este final și include TVA.