Vitamină K

Descriere

Vitamina K este o vitamină liposolubilă, esențială pentru procesul normal de coagulare a sângelui și pentru menținerea sănătății oaselor.

Aceasta participă la activarea unor proteine implicate în coagulare, metabolismul osos și reglarea depunerilor de calciu în țesuturi.

Vitamina K se găsește în două forme naturale principale:

  • Vitamina K1 (filochinonă) – prezentă în special în legumele cu frunze verzi, precum spanacul, varza și broccoli;

  • Vitamina K2 (menachinone) – prezentă în anumite alimente fermentate și produse de origine animală. Unele forme sunt produse și de bacteriile intestinale.

Principalele roluri ale vitaminei K sunt:

  • Coagularea sângelui – contribuie la activarea factorilor de coagulare II, VII, IX și X;

  • Menținerea sănătății oaselor – participă la activarea osteocalcinei, o proteină implicată în metabolismul osos;

  • Reglarea metabolismului calciului – contribuie la activarea unor proteine implicate în controlul mineralizării țesuturilor;

  • Funcționarea normală a sistemului vascular – participă la mecanismele care limitează calcificarea anormală a țesuturilor.

Absorbția vitaminei K are loc la nivel intestinal și depinde de digestia și absorbția normală a grăsimilor.

Determinarea vitaminei K în sânge este o analiză utilizată pentru evaluarea statusului acestei vitamine, în special în cazul suspiciunii de deficit sau al unor tulburări de absorbție.

În practica de laborator, determinarea directă vizează frecvent vitamina K1 (filochinona). Dacă este necesară evaluarea altor forme, precum vitamina K2, trebuie verificat tipul exact al testului disponibil.

Analiza poate fi recomandată pentru:

  • Investigarea suspiciunii de deficit de vitamina K;

  • Evaluarea pacienților cu sindroame de malabsorbție a grăsimilor;

  • Investigarea unor tulburări de coagulare asociate unui posibil deficit nutrițional;

  • Evaluarea pacienților cu afecțiuni hepatobiliare cronice;

  • Monitorizarea persoanelor cu fibroză chistică sau alte afecțiuni digestive care afectează absorbția vitaminelor liposolubile;

  • Evaluarea pacienților care beneficiază de nutriție parenterală;

  • Investigarea deficitelor vitaminice multiple;

  • Evaluarea statusului nutrițional după anumite intervenții chirurgicale digestive;

  • Monitorizarea suplimentării cu vitamina K, în situații selectate.

Deficitul de vitamina K poate apărea în contextul malabsorbției intestinale, al unor afecțiuni hepatobiliare sau al unui aport alimentar insuficient asociat altor factori de risc.

Anumite tratamente medicamentoase, inclusiv administrarea prelungită a unor antibiotice, pot influența disponibilitatea vitaminei K în organism.

Vitamina K are o importanță deosebită și în perioada neonatală, deoarece nou-născuții prezintă un risc crescut de deficit. Din acest motiv, vitamina K este administrată preventiv după naștere, conform protocoalelor medicale.

Evaluarea unui posibil deficit de vitamina K poate necesita și teste de coagulare, precum timpul de protrombină (TP) și INR, deoarece determinarea directă a vitaminei nu reflectă întotdeauna complet activitatea proteinelor dependente de aceasta.

Pregătire

Se recomandă:

  • Recoltarea dimineața, pe nemâncate, de regulă după un repaus alimentar de 8–12 ore;

  • Consumul de apă este permis înaintea recoltării;

  • Menținerea alimentației obișnuite în zilele anterioare;

  • Evitarea meselor foarte bogate în grăsimi înaintea perioadei de repaus alimentar;

  • Evitarea consumului de alcool în ziua precedentă;

  • Respectarea recomandărilor privind administrarea suplimentelor alimentare.

Pacientul trebuie să informeze medicul despre:

  • Administrarea suplimentelor cu vitamina K;

  • Utilizarea multivitaminelor sau a preparatelor care conțin vitaminele A, D, E și K;

  • Tratamentele cu anticoagulante antagoniste ale vitaminei K, precum warfarina sau acenocumarolul;

  • Administrarea recentă a vitaminei K pe cale orală sau injectabilă;

  • Tratamentele antibiotice prelungite;

  • Existența unor afecțiuni hepatice sau biliare;

  • Prezența unor boli digestive asociate malabsorbției;

  • Antecedente de intervenții chirurgicale bariatrice;

  • Modificări importante ale alimentației în perioada anterioară recoltării.

Administrarea recentă a suplimentelor cu vitamina K și consumul alimentelor bogate în această vitamină pot influența concentrația măsurată în sânge.

Pacienții care urmează tratament cu anticoagulante antagoniste ale vitaminei K trebuie să mențină un aport alimentar relativ constant de vitamina K, conform recomandărilor medicului.

Nu se întrerupe și nu se modifică tratamentul anticoagulant fără recomandare medicală.

Recoltare

Se recoltează sânge venos,

Prețul afișat este final și include TVA.