Vitamina K1

Descriere

Vitamina K1, cunoscută și sub denumirea de filochinonă, este o vitamină liposolubilă, esențială pentru procesul normal de coagulare a sângelui și pentru funcționarea unor proteine implicate în metabolismul osos.

Vitamina K există sub mai multe forme, dintre care cele mai cunoscute sunt vitamina K1 (filochinonă), prezentă în principal în alimentele de origine vegetală, și vitamina K2 (menachinone), întâlnită în anumite alimente fermentate și produse de origine animală.

Vitamina K1 are un rol important în:

  • Coagularea sângelui – participă la activarea factorilor de coagulare II, VII, IX și X;

  • Prevenirea sângerărilor – contribuie la desfășurarea normală a proceselor de hemostază;

  • Metabolismul osos – intervine în activarea unor proteine, precum osteocalcina, implicate în mineralizarea osoasă;

  • Funcționarea proteinelor dependente de vitamina K – inclusiv a proteinelor C și S, care participă la reglarea coagulării.

Vitamina K1 este absorbită la nivel intestinal împreună cu lipidele alimentare, proces care necesită o absorbție adecvată a grăsimilor.

Deficitul de vitamina K1 poate afecta activarea factorilor de coagulare și poate favoriza apariția sângerărilor.

Manifestările unui deficit important pot include apariția ușoară a vânătăilor, sângerări gingivale, sângerări nazale sau sângerări prelungite după traumatisme.

Deficitul poate apărea în contextul unor afecțiuni care reduc absorbția grăsimilor, precum bolile hepatobiliare, insuficiența pancreatică sau anumite boli intestinale.

De asemenea, riscul poate fi crescut la persoanele cu malabsorbție, la cele care urmează anumite tratamente medicamentoase și la nou-născuții care nu au primit profilaxia recomandată cu vitamina K.

Analiza poate fi recomandată pentru:

  • Investigarea suspiciunii de deficit de vitamina K1;

  • Evaluarea pacienților cu tulburări de absorbție intestinală;

  • Investigarea unor afecțiuni hepatobiliare asociate cu absorbția deficitară a vitaminelor liposolubile;

  • Evaluarea statusului vitaminei K1 la pacienții cu malnutriție sau alimentație insuficientă;

  • Monitorizarea unor situații clinice în care există risc crescut de deficit;

  • Investigarea unor tulburări de coagulare, împreună cu alte analize recomandate de medic.

Determinarea vitaminei K1 reflectă concentrația acesteia în sânge, dar nu evaluează singură funcționarea sistemului de coagulare.

În cazul suspiciunii unui deficit cu manifestări hemoragice, medicul poate recomanda și alte investigații, precum timpul de protrombină (TP) și INR.

Pregătire

Pentru determinarea vitaminei K1, este importantă respectarea condițiilor de pregătire, deoarece concentrația acesteia poate fi influențată de alimentația recentă.

Se recomandă:

  • Recoltarea dimineața, pe nemâncate, de regulă după 8–12 ore de repaus alimentar, conform indicațiilor laboratorului;

  • Consumul de apă este permis înaintea recoltării;

  • Evitarea meselor bogate în grăsimi înaintea perioadei de repaus alimentar;

  • Informarea medicului despre administrarea suplimentelor care conțin vitamina K;

  • Respectarea recomandărilor laboratorului privind administrarea suplimentelor înaintea recoltării.

Pacientul trebuie să informeze medicul despre:

  • Tratamentele anticoagulante, în special cele cu antagoniști ai vitaminei K, precum warfarina sau acenocumarolul;

  • Administrarea suplimentelor cu vitamina K;

  • Tratamentele care pot influența absorbția grăsimilor;

  • Afecțiuni hepatice, biliare sau intestinale;

  • Intervenții chirurgicale digestive;

  • Tulburări de coagulare sau episoade de sângerare.

Nu se întrerup tratamentele anticoagulante și nu se modifică administrarea vitaminei K fără recomandarea medicului.

Recoltare

Se recoltează sânge venos

Prețul afișat este final și include TVA.